Victor Marina (1914-1980)

Victor MARINA a fost fratele mai mic al lui Alexandru și Mihai Marina, s-a născut, și el, în Apșa de Jos (Ucraina), după clasele primare în sat au urmat cele de la Liceul „Dragoș-Vodă” din Sighet și-apoi cele juridice de la București, în timpul cărora a fost activ în Asociația studenților maramureșeni din București, fiind și președintele acesteia, calitate în care a organizat o serie de activități specifice.

S-a implicat și în mișcarea tineretului liberal ai cărei lideri erau, printre alții, Mircea Ionesci-Quintus, Dan Amedeo Lăzărescu și alții. A colaborat cu articole la publicațiile din Maramureș și a fost membru al Asociației Presei din Maramureș. În 1940 a fost recrutat în cadrul Consulatului Român de la Cluj, iar în 1943 a fost numit viceconsul. În 1944 a fost arestat de armata hortistă în retragere, internat într-un lagăr din Germania, de unde s-a întors în 1945 și a lucrat la Ministerul Afacerilor Străine. A fost epurat în 1947, după preluarea ministerului de către tovarășa Ana Pauker. Conștient că trebuie să dispară din București, se stabilește la Borșa, în Maramureș, în casa familiei Cuza Anderco, cu a cărui fiică era căsătorit, și, pentru foarte scurt timp, își deschide birou de avocatură. În 1950 pierde dreptul de a profesa și este nevoit să se angajeze miner în Baia Borșa, dar borșenii nu l-au lăsat să coboare în mină și l-au pus să se ocupe de tot felul de hârtii și de evidențe. Soția sa, cu studii economice, a lucrat tot acolo. Cei din familia boierului Cuza Anderco, fiul protopopului greco-catolic Alexiu Anderco, trebuiau reeducați prin munca de jos, cea mai de jos. În 1960 s-a mutat la Sighet, copii crescuseră și la Borșa nu exista liceu, și a lucrat ca jurisconsult pe la diverse întreprinderi, inclusiv la primăria orașului, de unde s-a și pensionat.