Tit Bud (1846-1917)

Preot greco-catolic, Vicar General al Maramureșului (1887-1917). A ridicat 12 biserici și 22 școli, a înființat Biserica Greco-Catolică din Sighet (1892) și a fost președinte al Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș.

Născut:
1 ianuarie 1846
Decedat:
1 ianuarie 1917
Profesie:
Preot, Vicar General al Maramureșului
TB

Biografie

Tit Bud s-a născut în 1846 într-o familie nobilă din Budești, atestată documentar din 1371. Tatăl său, Ioan Budu, era preot în Sat-Șugatag.

Studii și formare

A urmat studii de teologie la Ungvar și Gherla, pregătindu-se pentru cariera ecleziastică.

Cariera ecleziastică

Tit Bud a început cariera ca capelan și învățător în Ieud, apoi a devenit secretar la Episcopia Greco-Catolică din Gherla. A fost paroh în Sat-Șugatag, protopop al Marei din 1887, și Vicar General al Maramureșului între 1887 și 1917.

Realizări în timpul vicariatului

În timpul mandatului său ca Vicar General, Tit Bud a avut realizări remarcabile în dezvoltarea infrastructurii religioase și educaționale din Maramureș:

  • A ridicat 12 biserici noi
  • A înființat 22 de școli confesionale
  • A construit Biserica Greco-Catolică din Sighet în 1892 (astăzi ortodoxă)
  • A deschis prima școală confesională românească în 1900
  • A construit clădirile vicariatului

În 1893, a achiziționat un teren de 9.000 metri pătrați pentru cimitir.

Activitate culturală și educațională

Tit Bud a fost președinte al Reuniunii Învățătorilor Greco-Catolici Români din Maramureș și a avut un rol important în Asociațiunea pentru Cultura Poporului Român din Maramureș, unde a fost notar în 1886, vicepreședinte în 1887 și președinte din 1914.

A organizat arhiva asociațiunii și a publicat 'Analele Asociațiunii', contribuind semnificativ la păstrarea și promovarea culturii românești din regiune.

Opera literară și științifică

Tit Bud a fost colaborator la publicații românești din Transilvania și primul maramureșean care a tradus din limba germană și franceză. A fost printre primii folcloriști ai Maramureșului, cu culegeri publicate de Academia Română în lucrarea 'Poezia populară din Maramureș' (1908).

A publicat cărți despre practica școlară și religioasă, precum și lucrări importante de istorie bisericească, inclusiv o istorie completă a Bisericii Românești din Maramureș.

A lăsat în manuscris 'Istoria comunei Sat-Șugatag', prima încercare monografică a unui sat maramureșean, publicată în 2021.