Tit Bud (1846-1917)
Preot greco-catolic, Vicar General al Maramureșului (1887-1917). A ridicat 12 biserici și 22 școli, a înființat Biserica Greco-Catolică din Sighet (1892) și a fost președinte al Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș.
- Născut:
- 1 ianuarie 1846
- Decedat:
- 1 ianuarie 1917
- Profesie:
- Preot, Vicar General al Maramureșului
Biografie
Tit Bud s-a născut în 1846 într-o familie nobilă din Budești, atestată documentar din 1371. Tatăl său, Ioan Budu, era preot în Sat-Șugatag.
Studii și formare
A urmat studii de teologie la Ungvar și Gherla, pregătindu-se pentru cariera ecleziastică.
Cariera ecleziastică
Tit Bud a început cariera ca capelan și învățător în Ieud, apoi a devenit secretar la Episcopia Greco-Catolică din Gherla. A fost paroh în Sat-Șugatag, protopop al Marei din 1887, și Vicar General al Maramureșului între 1887 și 1917.
Realizări în timpul vicariatului
În timpul mandatului său ca Vicar General, Tit Bud a avut realizări remarcabile în dezvoltarea infrastructurii religioase și educaționale din Maramureș:
- A ridicat 12 biserici noi
- A înființat 22 de școli confesionale
- A construit Biserica Greco-Catolică din Sighet în 1892 (astăzi ortodoxă)
- A deschis prima școală confesională românească în 1900
- A construit clădirile vicariatului
În 1893, a achiziționat un teren de 9.000 metri pătrați pentru cimitir.
Activitate culturală și educațională
Tit Bud a fost președinte al Reuniunii Învățătorilor Greco-Catolici Români din Maramureș și a avut un rol important în Asociațiunea pentru Cultura Poporului Român din Maramureș, unde a fost notar în 1886, vicepreședinte în 1887 și președinte din 1914.
A organizat arhiva asociațiunii și a publicat 'Analele Asociațiunii', contribuind semnificativ la păstrarea și promovarea culturii românești din regiune.
Opera literară și științifică
Tit Bud a fost colaborator la publicații românești din Transilvania și primul maramureșean care a tradus din limba germană și franceză. A fost printre primii folcloriști ai Maramureșului, cu culegeri publicate de Academia Română în lucrarea 'Poezia populară din Maramureș' (1908).
A publicat cărți despre practica școlară și religioasă, precum și lucrări importante de istorie bisericească, inclusiv o istorie completă a Bisericii Românești din Maramureș.
A lăsat în manuscris 'Istoria comunei Sat-Șugatag', prima încercare monografică a unui sat maramureșean, publicată în 2021.