Ioan Tőrők (1912-1989)

Profesor Ioan Tőrők din Sighet, director și cadru didactic, cercetător al istoriei locale și autor de monografii. Pasionat de numismatică, a adunat o colecție valoroasă de monede grecești, romane și românești din secolele XI-XIX.

Născut:
1 ianuarie 1912
Decedat:
1 ianuarie 1989
Profesie:
Profesor
Înmormântat:
Cimitirul Reformat
IT

Locație

Cimitirul Reformat

Sighetu Marmației

Biografie

Profesorul IOAN TŐRŐK s-a născut la Coștiui, în familia cu 5 copii ai unui tehnician la minele de sare. În cursurile primare l-a avut învățător pe Titus Bilțiu-Dăncuș, fratele mai mic al pictorului, un dascăl de excepție. A continuat la Liceul „Dragoș-Vodă” din Sighet sub directoratul lui Mihail Șerban, un alt dascăl de excepție, care a contribuit în mod hotărâtor la formarea celor mai valoroși intelectuali ai Maramureșului interbelic, absolvind în 1930. Au urmat anii de studenție la Facultatea de Istorie-Geografie din Cluj, avându-i profesori pe Constantin Daicoviciu, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir și alte personalități universitare ale acelor ani. În 1935, după licență, a fost repartizat la Liceul Maghiar din Arad, limba sa maternă fiind cea maghiară, de aici la Liceul Maghiar din Alba Iulia, iar în 1940 a reușit să ajungă la Liceul Maghiar din Sighet. În 1944 a fost mobilizat și trimis pe front și a căzut prizonier. S-a întors în 1948 și a fost numit director la liceul din care a plecat pe front.

Din 1960, după desființarea Liceului Maghiar, a fost până la pensionare, în 1972, profesor la Liceul „Dragoș-Vodă”. Pasionat de istoria locală, profesorul Torok a cercetat arhiva -care se mai afla încă la Sighet - și a elaborat o serie de lucrări: Monografia Liceului „Dragoș-Vodă” și cea a orașului Sighet, monografiile comunelor Sarasău și Câmpulung la Tisa, Frescele din Biserica Protestantă etc., pe care le-a prezentat cu ocazia unor sesiuni științifice, și a publicat o serie de articole în ziarul Banyavideki Faklya.

O mare pasiune a avut profesorul Torok pentru numismatică, reușind să alcătuiască o colecție de peste 850 de piese, unele de reală valoare: grecești și romane dinaintea erei noastre, restul fiind din secolele XI-XII, dar și piese românești din primele exemplare apărute începând din 1867, după Unirea Principatelor Române.