Mihai Mitriniuc (1908-1981)

Profesor și dirijor (1908–1981), format la Cernăuți, a condus Liceul Ucrainean din Sighet și numeroase coruri și orchestre. A armonizat piese religioase și folclor românesc și ucrainean, contribuind decisiv la viața muzicală a comunității ucrainene din Maramureș.

Născut:
1 ianuarie 1908
Decedat:
1 ianuarie 1981
Profesie:
Profesor
Înmormântat:
Cimitirul Reformat
MM

Locație

Cimitirul Reformat

Sighetu Marmației

Biografie

Profesorul MIHAI MITRINIUC (1908-1981) s-a născut într-o familie de țărani basarabeni din Poiana, județul Hotin. După clasele primare a urmat cursurile Școlii Normale de Băieți din Cernăuți. Pasionat de muzică, în clasa a V-a a fost pus să dirijeze corurile claselor mai mici, iar în ultimul an a dirijat corul reprezentativ al școlii. Deoarece în ultimii ani de școală a urmat și cursurile Conservatorului de Muzică din Cernăuți, la absolvire, în 1928, a obținut două diplome: de învățător și de profesor de muzică. A fost, câțiva ani, învățător în zonă, la Horodnicul de Sus și Marginea și peste tot a inițiat, organizat și întreținut o serie de formații vocal-instrumentale și corale și de serbări și concursuri.

În 1945 a fost detașat la Economatul Învățătorilor, la București, iar în 1947 a fost trimis de aici în Maramureș, ca inspector pentru școlile de limbă ucraineană. În 1949 a fost numit profesor de muzică la Liceul Ucrainean, nou înființat la Sighet. Între 1951-1957 a fost director al acestui liceu. În tot acest timp a format și dirijat diferite formații corale și instrumentale în comunitățile ucrainiene. Așa a luat ființă și orchestra de mandoline din Rona de Sus, cu care a obținut în 1967 locul I pe țară, în 1969 locul II, iar în 1971 locul III. După pensionare a continuat să activeze în cadrul Casei de cultură și Școlii populare de artă din Sighet și între 1969-1980 a condus corul Bisericii ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din oraș. A armonizat și a prelucrat pentru formațiile sale o serie de melodii religioase și din folclorul local românesc și ucrainean, unele dintre ele precum „Negruța”, în limbile română și ucraineană, fiind cântate cu succes și în prezent. A fost îngropat în mormântul celei de a doua soții și alături de Gheorghe Podină, primul soț al acesteia.