Ioan Grigore Marin Slujeru (1899-1939)

S-a născut în comuna Bezdead, județul Dâmbovița, tatăl său fiind preot ortodox, iar mama învățătoare. A absolvit Școala Normală din București, apoi școala militară de la Iași.

A luptat ca voluntar la Mărăști, Mărășești și Oituz în Primul Război Mondial. După război a devenit învățător în comuna sa natală.

În 1923, răspunzând apelului Ministerului pentru tineri învățători în teritoriile eliberate, a plecat la Sighet fără să-și anunțe părinții. A petrecut mai mulți ani ca învățător în Teceul Mic, unde a reconstituit prima școală românească, a înființat o bibliotecă publică, o pepiniră de pomi fructiferi și o cooperativă de aprovizionare pentru elevi.

În 1928 a fost transferat la școala primară din cartierul Câmpul Negru din Sighet. Pedagog excelent și bun organizator, a fost numit președinte al Cercului Pedagogic al învățătorilor din Sighet și secretar al Asociației Învățătorilor.

În 1937 a fost numit director al Școlii de Ucenici din Sighet, iar în 1938 a fost numit revizor școlar al județului Maramureș.

Publicist activ, a colaborat constant cu cele mai importante publicații din regiune și țară, publicând poezie și proză scurtă. A fost membru de bază al Asociației Presei din Maramureș.

În 1930 a publicat volumul de versuri "Trec plute pe Tisa". A lăsat povestiri scurte împrăștiate în diverse publicații și manuscrisul pierdut al romanului autobiografic "Răzbunarea sângelui", cu pagini din experiența sa dramatică de pe front.

A murit în 1939, înainte de a împlinii 40 de ani, în urma unei pneumonii cu complicații. A fost bunicul poetului și profesorului Marin Slujeru.