Ioan Doroș (1851-1923)
Preot și promotor al culturii române din Maramureș, Ioan Doroș a fost vicepreședinte al Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român, fondator al Corului plugarilor din Slatina și delegat al Maramureșului la Marea Adunare de la Alba Iulia (1918).
- Născut:
- 1 ianuarie 1851
- Decedat:
- 1 ianuarie 1923
- Profesie:
- Preot
Biografie
Ioan DOROȘ a fost preot paroh în Slatina (Solotvino), pe malul drept al Tisei, aflată acum în Ucraina. A fost căsătorit cu Rozalia Bud, sora lui Tit Bud. Preot cu har și cu aplecare spre viața culturală, Ioan Doroș a fost unul dintre sprjinitorii cei mai statornici ai Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș, ca notar și vicepreședinte al acesteia vreme de 35 de ani fără nici o plată, dimpotrivă, punând de la el când era nevoie, și nevoie a fost mai mereu.
El a trudit pentru a ridica Biserica veche din Slatina, în care își doarme somnul de veci Episcopul Mihail Pavel. Sub păstorirea sa a luat ființă în 1904 vestitul cor al țărănilor din Slatina, numit „Corul plugarilor din Slatina Marmației”, dirijat de fiul său, preotul Atanasie Doroș.
Tot el a lăsat posterității un foarte valoros manuscris (un caiet-jurnal) cu însemnări despre invazia (octombrie 1914) trupelor țariste în Maramureș, la începutul primului război mondial. Apoi, în grija lui a rămas Vicariatul Maramureșului după decesul subit al lui Tit Bud (august 1917) și până în 1919, când a fost numit Ilariu Boroș, iar la 1 Decembrie 1918, tot Ioan Doroș a fost preotul aflat „cu crucea-n fruntea” delegației de maramureșeni de peste Tisa porniți spre Alba Iulia și tot el a fost unul dintre cei cinci reprezentanți ai Maramureșului, aleși în Marele Sfat Național Român. Iată portretul abia schițat al unui preot cu har și cu dragoste pentru biserică și neam, singura modalitate de a-i fi recunoscători este să ne amintim din când în când de el.