Gheorghe Chivu (1912-1986)

GHEORGHE CHIVU s-a născut în Dobrogea, la Chirnogeni. Orfan de timpuriu, a crescut mai mult prin orfelinate și internate, dar cu aptitudini deosebite pentru artele plastice, reușește să termine, în 1938, Academia de Arte Frumoase din București și obține o bursă de studii de un an în Italia. După întoarcere a fost mobilizat pe tot parcursul celui de al doilea Război Mondial.

A fost profesor de desen la Medgidia, Oradea și Șimleul Silvaniei, iar din 1948 până la sfârșitul carierei și anilor a fost... maramureșean. A predat la Liceul pedagogic și la Școala de Artă, care îi poartă numele. În perioada bucureșteană a participat la Salonul oficial de pictură din 1946, dar a frecventat cenaclurile literare și în același an a fost premiat de Fundațiile Regale pentru volumul de poezii „Zumbe”, rămas însă needitat până în 1966. În anii următori a avut o serie de expoziții de pictură, a fost primit în Uniunea Artiștilor Plastici, dar a publicat și câteva volume de versuri (Apocrife, Metope, Cantoria, Brazde străbune) bine primite de critica literară și de cititori. A fost mentorul generației de scriitori, mai cu seamă poeți, din anii ’70 - ‘80, care au devenit nume cunoscute și recunoscute în peisajul literar românesc și care au așezat Maramureșul, pentru prima dată, pe harta literaturii naționale.

A fost respectat și iubit de toți cei care i-au fost de-a lungul anilor elevi, dar și de cei care doar l-au cunoscut în diverse împrejurări.