Irina Berinde (1894-1976)

Dr. IRINA BERINDE a fost nepoata vicarului Tit Bud și sora preotului Titus Berinde, ultimul vicar greco-catolic al Maramureșului, înainte de interzicerea acestui cult, în 1948. A studiat matematica și fizica la „Appony Colegium” din Budapesta și a susținut doctoratul (1926) în filosofie la Viena, fiind prima femeie cu doctorat din Maramureș. Între 1920-1940 a fost profesoară de matematică și fizică la liceul de fete „Domnița Ileana” din Sighet și a desfășurat o susținută activitate în sprijinul și îndrumarea tinerelor maramureșence, care veneau la Sighet în căutarea unei vieți mai ușoare, dar și de „viitorul și cultura femeilor române din Maramureș”, „pentru că(îi plăcea să spună) nu poate fi bună română acea femeie care nu-și crește copiii spre folosul neamului”.

În 1937 a publicat broșura „Fecioara înțeleaptă”, cuprinzând o parte dintre articolele apărute în presa locală, Irina Berinde fiind și prima femeie ziarist din Maramureș, cele mai multe colaborări avându-le cu publicația săptămânală „Dumineca”.

În 1940 s-a refugiat la Lugoj, de unde s-a întors în 1945 și a fost numită directoare a Liceului de fete „Domnița Ileana” dar, la scurt timp, noul regim nu i-a mai recunoscut nici titularizarea nici meritele, iar din 1948, a reușit să supraviețuiască doar datorită generozității unor directori, care i-au oferit spre suplinire ore de matematică și fizică pe la școlile din oraș.