Ioan De Kovats (1885-1959)

Dr. Ioan de KOVATS s-a născut la Vișeul de Mijloc, în familia preotului Andreiu de KOVATS și a Otiliei născută Bud, sora vicarului Tit Bud, dar a copilărit la Bârsana, unde tatăl său a fost preot greco-catolic timp de 35 de ani. Studiile gimnaziale și liceale le-a făcut la liceul românesc din Beiuș, apoi cele juridice și doctoratul la Budapesta.

A fost avocat în Sighet, dar pentru „agitație românească” a fost trimis ca simplu soldat pe frontul primului Război Mondial, de unde s-a întors după patru ani și a continuat să practice avocatura și activitatea naționalistă în cadrul Ligii antirevizioniste, ca președinte.

În 1940 a refuzat să depună jurământul de fidelitate și și-a autoimpus autoexilarea, a pus lacăt cu lanțuri pe porți și n-a permis să intre niciunei autorități, și nici el n-a ieșit, până după retragerea administrației maghiare. Apoi a continuat să practice avocatura, dar nici noul regim comunist nu l-a tratat mai bine.

Avocatul Ioan de Kovats a rămas însă în istoria Sighetului ca un mare colecționar. A adunat de-a lugul vieții documente și obiecte de artă de mare valoare. Biblioteca sa n-a fost una foarte mare ci una foarte valoroasă prin cărțile rare și documentele care o compuneau. A fost abonat la cele mai importante publicații românești, care au apărut în Maramureș în perioada interbelică, le-a dat la compactat și le-a păstrat cu grijă. În biblioteca lui s-au găsit în colecții complete: „Sfatul”, primul ziar românesc de aici, apărut în anii 1918-1919, „Gazeta Maramurășană”, „Graiul Maramureșului”, „Astra Maramureșului”, „Frontul Maramureșului” și altele.

A avut o colecție de tablouri, portrete ale marilor personalități, o serie de documente și o valoroasă corespondență. După moartea sa toate s-au risipit prin indolența moștenitorilor săi și nepăsarea instituțiilor abilitate spre grija și păstrarea valorilor patrimoniului local.