Axentius Szabo (?-?)

Pe monumentul funerar se găsește doar numele: SZABOAXENTIUS. A fost unul dintre cei mai cunoscuți și renumiți învățători maramureșeni din a doua jumătate a secolului XIX, a funcționat mulți ani la Scoala confesională din Sat-Șugatag, pe vremea când paroh era preotul și, mai târziu, vicarul Tit Bud. Există din vremea aceea un caiet, în care „docintele” (învățătorul) ASENȚIU SZABO a scris și a copiat o serie de poezii și cântări patriotice, cu versurile și partiturile muzicale ale cântecelor, pe care l-a folosit la lecțiile de muzică dar și ca inițiator și dirijor al unor formații corale școlare și bisericești, fiind frecvent evidențiat și premiat de superiorul său, vicarul Tit Bud în cadrul Reuniunii Învățătorilor Români Greco-Catolici din Maramureș pentru rezultatele sale în acest domeniu.

În același loc este îngropată Szabo Ana, soția sa și SzaboMarta și PterAna, probabil fiice. Pe o placă lipită ulterior mai jos sunt inscripționați: Jurist HoteaTiberiu (1917-1987) și HoteaOlimpia (1938-2006), învățătoare, probabil rudenii ale familiei Szabo. Szabo Axentius a rămas în documentele Reuniunii învățătorilor consemnat ca unul dintre cei mai valoroși, iar când vicarul Tit Bud a deschis în curtea Bisericii sale din Sighet prima școală confesoinală românească (1900), l-a adus aici și pe Axentius Szabo.