Artur Koman (1881-1972)

Artur KOMAN s-a născut și a copilărit la Borșa, în casa bunicilor dinspre mamă, preotul greco-catolic Alexiu Anderco și preoteasa Maria născută Mihalyi. Crescut între cărțile bunicului cărturar - și sub directa îndrumare a acestuia - la 5 ani nepotul știa să scrie și să citească. Clasele primare le-a făcut la Școala confesională, unde păstorea tatăl său, preotul greco-catolic Ioan Koman, cele gimnaziale la Sighet, iar liceul la Iglo (Slovacia). Cele superioare le-a urmat la Academia Regală de Mine și Silvicultură din Schemnitz (Banska Stiavnica, Slovacia), unde a fost reținut după absolvire și a lucrat câțiva ani ca asistent la Catedra de Botanică, contribuind, alături de mari botaniști, la realizarea unor valoroase monografii de specialitate.

După izbucnirea războiului s-a întors acasă, s-a căsătorit, a fost mobilizat ca inginer militar și trimis pe frontul din Italia. În 1918 s-a întors iar acasă, a participat alături de delegații maramureșeni din zona Vișeului la marele eveniment al Unirii de la 1 Decembrie, după care, până în 1959, la pensionare, a lucrat ca inginer la ocoalele silvice Sighet și Vișeu. Dar, indiferent de locul de muncă, Artur Koman s-a dăruit, cu o pasiune fără limite, cercetării florei spontane din zonă, a alcătuit ierbare cu mii și mii dintre acestea, a publicat articole științifice despre ele, a contribuit la elaborarea unor monografii de interes național și internațional, a corespondat cu mari botaniști ai timpului precum: Florian Porcius, Dimitrie Brândză, Iuliu Prodan, Alexandru Borza, a fost un neobosit susținător al creării unor rezervații precum Pietrosul Mare, al cărei prim conservator onorific a fost, sau Pădurea Crăiscă de la Ocna Șugatag, care îi poartă numele.

Opera vieții sale, numită „Flora Maramureșului”, din păcate a dispărut fără urmă, restul lucrărilor și ierbarele cu peste 16.000 de coli, arhiva familiei, biblioteca și alte obiecte rămase în locuința sa din Sighet, după moarte au fost achiziționate de Muzeul de aici. În casa în care a trăit la Sighet din 1949 (pe strada George Coșbuc, nr. 36) este acum amenajată pensiunea „Flamingo” și, spre lauda sa, noul proprietar a montat pe fațadă o placă comemorativă.

În același mormânt mai sunt îngropați: fratele GHEORGHE COMAN (1882-1951), fost administrator financiar în Sighet și nepoatele LUIZA IRINA FLORA (1919-1994) și LIVIA OROS (1934-2009).